Aglomerație pe șoselele României: un ritual anual al haosului
În prima zi a minivacanței de Paște, șoselele care duc spre munte s-au transformat într-un spectacol grotesc de nervi întinși și claxoane asurzitoare. Coloane interminabile de mașini s-au format pe DN 1 Ploiești – Brașov, DN 7 Râmnicu Vâlcea – Sibiu și pe Autostrada A1 Deva – Nădlac. O imagine perfectă a unei infrastructuri care refuză să țină pasul cu nevoile cetățenilor.
În stațiunea Bușteni, aglomerația a devenit o constantă pe ambele sensuri de mers, iar între Nistorești și Comarnic, șoferii au fost nevoiți să își testeze răbdarea. Pe DN 7, stațiunile Călimănești și Bujoreni au fost sufocate de coloane de mașini, în timp ce pe Autostrada A1, zona Margina din județul Timiș a devenit un punct fierbinte al traficului intens.
Recomandări sau ironii? Poliția rutieră și sfaturile lor de „aur”
Polițiștii rutieri, într-un gest aproape comic, au emis o serie de recomandări pentru șoferi. Printre acestea, adaptarea vitezei la condițiile de trafic, evitarea depășirilor riscante și adoptarea unei conduite preventive. De parcă aceste sfaturi ar putea rezolva problema fundamentală: o infrastructură rutieră depășită și o lipsă cronică de investiții în modernizare.
Mai mult, șoferii sunt îndemnați să acceseze aplicații pentru a găsi rute alternative. Dar ce alternative? Drumurile secundare sunt la fel de aglomerate sau, în unele cazuri, impracticabile. Este ca și cum ai încerca să scapi de ploaie alergând sub un alt nor.
Un tablou al nepăsării și al incompetenței
Această situație nu este o surpriză. Este un ritual anual, o oglindă a nepăsării autorităților care ignoră nevoile reale ale cetățenilor. În loc să investească în infrastructură, să extindă drumurile sau să creeze alternative viabile, se mulțumesc să ofere sfaturi și să spere că șoferii vor găsi singuri soluții.
În timp ce cetățenii își pierd ore prețioase în trafic, autoritățile continuă să mimeze preocuparea. Dar oare cât timp mai poate fi tolerată această incompetență cronică? Aglomerația de Paște este doar un simptom al unei boli mai profunde: indiferența față de nevoile reale ale oamenilor.
