România și eterna poveste a promovării turistice: 30 de milioane de euro, dar de unde?
Adrian Voican, vicepreședintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT), a aruncat pe masă o propunere care, în alte țări, ar fi fost deja implementată fără prea multe discuții. România are nevoie de 30 de milioane de euro anual pentru promovarea turistică, dar, surpriză, acești bani nu ar trebui să vină de la bugetul de stat. De ce? Pentru că, în 35 de ani, statul român nu a fost capabil să prioritizeze acest sector. În schimb, Voican sugerează o taxă de un euro pe noaptea de cazare, o practică deja obișnuită în alte țări europene.
Dar să fim serioși, cine ar putea crede că statul român, ocupat cu „înarmarea” și „construcția de autostrăzi” (care, apropo, par să fie mai mult pe hârtie decât pe teren), ar găsi vreodată fonduri pentru turism? Într-o țară unde prioritățile sunt mereu altele, turismul rămâne copilul vitreg al economiei, iar operatorii privați sunt „cocoșați” de taxe și cheltuieli. Soluția? Să luăm banii direct de la turiști, că doar ei sunt obișnuiți să plătească taxe similare în alte capitale europene.
Decuplarea banilor de semnătura politică: o utopie românească?
Voican a subliniat și o altă problemă endemică: dependența fondurilor de promovare de semnătura politică. Într-o țară unde schimbările politice sunt mai frecvente decât anotimpurile, orice inițiativă de promovare turistică riscă să fie „rasă” de pe fața pământului odată cu schimbarea conducerii. Exemplele sunt numeroase, iar Constanța este doar unul dintre ele. Soluția propusă? O decuplare cât mai mare a fondurilor de promovare de influența politică. Dar, să fim realiști, într-un sistem unde pixul politic decide totul, această idee pare mai degrabă un vis frumos.
Bugetul de promovare: firimituri pentru un sector vital
România alocă, în 2025, un buget total de 4 milioane de euro pentru promovarea turistică, o sumă ridicolă în comparație cu potențialul țării. Spre exemplu, Albania, o țară cu resurse mult mai limitate, a cheltuit 4 milioane de euro doar pentru a fi țară gazdă la târgul de turism de la Berlin. În schimb, România își împarte firimiturile pe șapte țări țintă și pe diverse târguri și campanii, fără un impact semnificativ. Este ca și cum ai încerca să umpli un ocean cu o linguriță.
În timp ce alte țări investesc masiv în promovare, România se mulțumește să fie un jucător mic la mesele mari. Cu doar 1% din nopțile de cazare ale Europei, țara noastră ratează oportunități uriașe de a atrage turiști care cheltuiesc sume considerabile pe vacanțe. În loc să valorifice acest „petrol” turistic, România pare să fie blocată într-un cerc vicios al subfinanțării și al lipsei de viziune.
Turismul, cel mai mare angajator din lume, dar nu și în România
Adrian Voican a punctat un adevăr dureros: turismul este al doilea cel mai mare angajator din lume, după stat, dar România nu reușește să profite de acest potențial. În loc să investească în acest sector vital, autoritățile preferă să ignore realitatea și să lase industria ospitalității să se descurce singură. Este o strategie falimentară, care condamnă România la mediocritate pe scena turistică internațională.
În concluzie, România are nevoie urgentă de o schimbare de paradigmă. Fără investiții semnificative și fără o decuplare reală de influența politică, turismul românesc va rămâne un diamant neșlefuit, pierdut în marea de oportunități ratate.
