Scandalul Tezaurului Dacic: O lecție amară despre incompetență și nepăsare
Într-un episod care ar putea fi catalogat drept tragicomedie națională, directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a declarat că este pregătit să demisioneze „la momentul oportun”. Evident, acest moment oportun pare să fie undeva între „niciodată” și „când va fi prea târziu”. În timp ce artefactele dacice de o valoare inestimabilă dispar sub ochii noștri, directorul se plânge că este un „țap ispășitor”. Oare nu cumva acest „țap” a fost prea ocupat să pășuneze pe câmpul scuzelor în loc să asigure securitatea patrimoniului național?
Explozie, beton armat și vitrine „incasabile”: un scenariu de film prost
Directorul MNIR a explicat că toate măsurile de siguranță „previzibile” au fost respectate. Beton armat, pază umană 24/7, vitrine securizate – toate acestea sună bine pe hârtie, dar realitatea a demonstrat contrariul. Hoții au intrat printr-o metodă „neconvențională”, au spart vitrinele „incasabile” și au plecat cu artefactele ca și cum ar fi fost la cumpărături. Dacă nu ar fi fost atât de tragic, ar fi fost de-a dreptul hilar.
Guvernul și Ministerul Culturii: complici prin nepăsare
Într-un alt episod de „pasarea responsabilității”, directorul a menționat că Guvernul României nu a considerat expoziția suficient de importantă pentru a emite o hotărâre de organizare. Ministerul Culturii, la rândul său, a anunțat că „nu avem nimic de ascuns”. Poate că nu au nimic de ascuns, dar cu siguranță au multe de explicat. Cum se face că un tezaur național ajunge să fie furat sub ochii tuturor, iar autoritățile se mulțumesc să dea din umeri?
Un „țap ispășitor” sau un exemplu de incompetență?
Ernest Oberländer-Târnoveanu insistă că este un „țap ispășitor”. Dar să fim serioși: cine altcineva ar trebui să răspundă pentru acest dezastru? Contractele prevăzute cu pază umană, camere de control și vitrine securizate au fost, aparent, doar niște formalități. În noaptea jafului, nu se știe dacă a existat pază umană, iar directorul „nu are informații oficiale”. Este greu de crezut că un om aflat în fruntea unei instituții de o asemenea importanță poate fi atât de deconectat de la realitate.
Tezaurul național, redus la o glumă amară
În timp ce autoritățile bâjbâie în întuneric, pe internet apar glume despre tezaurul dacic furat, inclusiv anunțuri fictive pe OLX. Situația a ajuns atât de absurdă încât românii nu mai pot decât să râdă amar. Între timp, coiful de aur de la Coțofenești și brățările dacice, simboluri ale patrimoniului nostru, sunt pierdute, iar șansele de recuperare par minime.
Concluzia amară: o lecție pe pielea noastră
Directorul MNIR a declarat că „instituțiile învață din situațiile în care sunt puse”. Din păcate, această lecție vine cu un preț uriaș: pierderea unor artefacte de o valoare inestimabilă. În timp ce autoritățile continuă să se ascundă în spatele scuzelor și să paseze responsabilitatea, rămâne întrebarea: cine va răspunde pentru acest dezastru? Sau vom continua să asistăm neputincioși la prăbușirea valorilor noastre culturale?