Pacienții și „recunoștința” legalizată: o nouă fațadă pentru un sistem bolnav?
Într-un gest de aparentă reformă, Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege care permite pacienților să facă donații unităților sanitare în care au fost îngrijiți. Sună bine, nu-i așa? Dar să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe. Într-o țară unde „plicul” a devenit simbolul relației dintre pacient și medic, această inițiativă pare mai degrabă o încercare de a cosmetiza o problemă profundă decât de a o rezolva.
„Recunoștința” pacientului: între legalitate și ipocrizie
Proiectul de lege, susținut de 283 de deputați, elimină posibilitatea ca pacienții să ofere plăți suplimentare sau cadouri personalului medical, dar menține opțiunea donațiilor către spitale. Oare nu este aceasta doar o altă formă de a perpetua un sistem care se hrănește din lipsa de resurse și din complicitatea tacită a autorităților? În loc să rezolve problema finanțării sistemului sanitar, statul pasează responsabilitatea pe umerii pacienților, sub pretextul „recunoștinței”.
„Nu legalizăm șpaga”, dar ce facem cu adevărata problemă?
Deputatul USR Emanuel Ungureanu, unul dintre inițiatori, a declarat că legea nu legalizează șpaga, ci oferă o cale legală pentru sprijinirea spitalelor. Dar oare nu este aceasta o recunoaștere tacită a eșecului statului de a finanța corespunzător sistemul sanitar? În loc să investească în infrastructură și salarii decente, autoritățile preferă să transforme pacienții în sponsori involuntari ai unui sistem care ar trebui să-i servească, nu să-i exploateze.
Un sistem care se ascunde în spatele „recunoștinței”
Expunerea de motive a proiectului recunoaște că oferirea de cadouri medicilor este o „constantă” în comportamentul pacientului român. Dar de ce? Pentru că pacienții sunt prinși într-un sistem care îi face să creadă că sănătatea lor depinde de generozitatea lor financiară. În loc să combată această mentalitate, legea o perpetuează, oferindu-i o fațadă legală.
De la „plic” la donație: o schimbare de formă, nu de fond
Inițiatorii susțin că donațiile către spitale sunt o formă „veridică” de recunoștință. Dar ce se întâmplă cu pacienții care nu își permit să doneze? Sunt ei mai puțin recunoscători? Sau, mai grav, vor fi tratați diferit? Într-un sistem în care inegalitatea este deja o problemă majoră, această lege riscă să creeze noi bariere între cei care pot și cei care nu pot „mulțumi” spitalelor.
Un sistem care își abandonează cetățenii
În loc să rezolve problemele structurale ale sistemului sanitar, această lege pare să fie o încercare disperată de a acoperi lipsurile cu banii pacienților. Este o dovadă clară a faptului că statul român nu este capabil sau nu dorește să-și asume responsabilitatea pentru sănătatea cetățenilor săi. În schimb, pasează această responsabilitate pe umerii celor mai vulnerabili.
Concluzie? Reflectați asupra ipocriziei
Într-o țară unde spitalele se prăbușesc, medicii sunt subplătiți, iar pacienții sunt tratați ca surse de venit, această lege nu este decât o altă piesă într-un puzzle al ipocriziei. În loc să rezolve problemele reale, autoritățile preferă să creeze iluzia schimbării, lăsând cetățenii să plătească prețul.
