Deficitul comercial al României la preparatele din fructe și legume în 2025
Deficitul comercial al României pe segmentul preparatelor din fructe și legume a coborât, în 2025, la 513 milioane de euro, marcând o scădere de 8% față de anul anterior. Aceasta reprezintă prima reducere a deficitului în ultimul deceniu, conform unei analize realizate de Ziarul Financiar, bazată pe datele furnizate de Institutul Național de Statistică. Deși cifrele par promițătoare, recesiunea nu a fost generată de o creștere a exporturilor, ci mai degrabă de o diminuare a importurilor, care au scăzut cu 5% pe fondul unui consum redus.
România menține un nivel constant al exporturilor anuale de preparate din fructe și legume, de peste 130 de milioane de euro. Cu toate acestea, acest avans nu a fost suficient pentru a compensa balanța comercială, reflectând astfel o realitate economică complexă. Categoria preparatelor din fructe și legume, care include produse precum conserve, bulion, murături, dulceață sau legume congelate, este a patra cea mai semnificativă în ceea ce privește valoarea importurilor.
În ultimii zece ani, s-au observat dublări atât în cazul importurilor, cât și al deficitului comercial în acest sector. Aceasta a fost influențată de o capacitate locală de producție insuficientă pentru a satisface cererea existentă. Conform statisticilor, cele mai importate produse din această categorie sunt legumele, fie acestea preparate, congelate sau necongelate, care formează peste 40% din totalul importurilor. În plus, conservele de fructe au început să câștige o pondere semnificativă, reprezentând în 2024 circa 23% din importul preparatelor din fructe și legume.
Pe piața locală, consumatorii pot observa o diversificare tot mai mare a produselor importate. Astfel, printre altele, se regăsesc mazăre congelată provenită din Polonia, spanac ambalat din Belgia și bulion obținut din concentrat de tomate importate din afara Uniunii Europene. Această tendință de creștere a popularității produselor de import este alimentată de diversificarea consumului și de fluctuarea prețurilor.
Primordial în menținerea acestei dependențe de importuri este deficitul capacităților de procesare din România. Deși există o producție locală de fructe și legume, infrastructura industrială nu permite transformarea eficientă a materiei prime în produse de valoare adăugată. În acest context, un număr limitat de jucători mari reușesc să colaboreze cu marile lanțuri de magazine, în timp ce mulți alți producători locale operează la scară redusă.
În fața acestor provocări, se evidențiază și costurile ridicate cu care se confruntă producătorii locali, un sezon de producție mai scurt și disponibilitate limitată a spațiilor protejate comparativ cu state precum Turcia, Grecia, Spania sau Polonia. Deși sunt în derulare câteva investiții menite să dezvolte sectorul de procesare, cum este programul INVESTALIM, impactul acestora se va resimți probabil abia în anii următori.
